Unul din ingredientele unei afaceri veterinare de succes sunt protocoale veterinare și implementarea acestora în cabinetele veterinare. Iată de ce am inițiat acest curs, pentru a veni în ajutorul practicienilor cu câteva modele care se pot implementa cu succes în orice cabinet veterinar din țară. 

Protocoalele setează standardele așteptate care trebuie urmate de membrii cabinetului. Personalul cabinetului trebuie să aibă o anumită formă de procedură formală dacă se dorește consecvență în îngrijirea clientului și tratamentul pacientului. Protocoalele trebuie să fie stabilite, înțelese și convenite de către toți membrii personalului și apoi, cel mai important dintre toate, urmate, dacă dorim să avem vreo speranță în a îmbunătăți activitatea cabinetului. Ceea ce este important este că toată lumea știe cum se fac lucrurile și le face în conformitate cu procesul verbal. Protocoalele pot fi simple sau complexe, cursul de față nu își propune să impună un anumit tip de procedură care să nu poată fi modificat, ci doar să ofere un punct de plecare pentru practicienii care doresc să implementeze astfel de protocoale în cabinetele lor. 

Deci, de exemplu, când cineva vede un cățeluș pentru prima oară, trebuie să existe un protocol care să fie urmat - astfel încât toți clienții să primească același ajutor și informații și sunt oferite cele mai bune șanse de a se conforma cu sfaturile primite. 

În același mod, atunci când personalul se confruntă cu boli cronice, trebuie să urmeze un protocol care să garanteze că le-au explicat pe deplin clientului implicațiile bolii, motivele pentru care este nevoie de tratament, implicațiile opririi tratamentului și necesitatea regulată a controalelor de sănătate. Urmarea protocoalelor înseamnă că toate informațiile pe care cabinetul vrea ca toți clienții să le aibă au fost date, în modul în care cabinetul dorește ca acestea să fie date. 

Este bine cunoscut faptul că, în unele cabinete, deși există astfel de protocoale deja scrise, personalul nu reușește să le urmeze, invocând motive cum ar fi:

• Nu este suficient timp. 
• Nu este suficientă încredere în tratament.
• Sistem prea complicat de urmat.
• Trebuie să își amintească prea multe lucruri care sunt de făcut.
• Clientul nu este interesat.
• Clientul nu își permite tratamentul.
• Rolul personalului nu este de a face bani pentru proprietar.
• Personalul nu este în cabinet pentru “a vinde”.
• Clientul nu va plăti prețul. 

Rolul managerului este de a contracara aceste obiecții și scuze prin “marketarea” protocolului către personal, explicând convigător acestuia că prin urmarea protocolului:

• Aderă la cele mai bune practici clinice
• Oferă ce este mai bine pentru sănătatea animalului. 
• Oferă educație esențială pentru client.
• Îngrijirea pacienților și satisfacția clienților sunt îmbunătățite. 
• Clientul primește o valoare mai bună pentru bani. 
• Personalul va avea o viață mai ușoară ca urmare a implementării protocoalelor.
• Se va evita confuzia și neîncrederea clienților.
• Tratamentul este mai probabil să funcționeze.
• Există șnase mai mari de a avea un client fidel. 
• Clientul are o șansă mai bună de a înțelege tratamentul și de a îl respecta.