Ceea ce urmează să spun nu este confortabil. Nici optimist. Nici menit să îți dea o stare bună la cafea. Nu are rolul de a mângâia orgolii profesionale, nici de...

Detalii: Editoriale & Analize

De la 1 iulie 2026, medicina veterinară concesionată intră într-o zonă de risc economic major: salariul minim crește, obligațiile legale rămân, iar finanțarea publică nu acoperă nici măcar costurile minime de funcționare în multe circumscripții. În acest articol arătăm, prin două simulări economice construite pe date din teren și pe tarifele oficiale aflate în vigoare, că pentru numeroși concesionari ecuația financiară devine tot mai greu de susținut, iar în unele cazuri direct imposibilă. Calculele prezentate sunt estimative, dar foarte apropiate de realitatea practică, fiind construite pe baza costurilor fiscale actuale, a tarifelor decontate și a veniturilor care pot fi obținute în mod rezonabil într-o circumscripție rurală. Evident, fiecare cabinet are particularitățile lui: efective diferite, grad diferit de încasare, alte costuri logistice și alte presiuni locale. Tocmai de aceea, la final, punem la dispoziție și un fișier de calcul descărcabil, astfel încât fiecare medic veterinar concesionar să își poată introduce propriile date și să vadă clar, cu cifrele propriei activități, dacă afacerea mai este viabilă în condițiile fiscale și legislative actuale.

Detalii: 24.Mar.2026

Subiecte în acest articol:

vocea profesiei

Detalii: Editoriale & Analize

Încetarea unui contract de concesiune nu este un simplu eveniment administrativ. Este momentul în care medicul veterinar dă dovadă de ce îl definește cu adevărat: profesionalism, transparență și respect față de comunitatea pe care o servește. Și, totodată, momentul în care unele DSVSA descoperă că au rămas, brusc, pe cont propriu. Documentul obligatoriu de informare al clientilor este atazat și îl puteti descarca și utiliza.

Detalii: 24.Mar.2026

Detalii: Editoriale & Analize

O să vă spun ceva ce industria veterinară din România nu vrea să audă. Sau mai bine zis, nu a apucat încă să realizeze că ar trebui să i se facă frică. România veterinară se corporatizează cu o viteză pe care o comprimăm în 3-5 ani față de un proces care a durat un deceniu în UK sau SUA. Iar asta e periculos, pentru că nu dă timp nici reglementatorilor, nici comunității, nici proprietarilor de animale să realizeze ce se întâmplă înainte ca jocul să fie deja câștigat de câteva grupuri cu capital de private equity.

Detalii: 21.Mar.2026

Subiecte în acest articol:

Detalii: Editoriale & Analize

La mijlocul lunii martie 2026, în cadrul expoziției PetExpo de la București, Asociația Veterinarul a organizat un seminar gratuit dedicat medicilor veterinari, cu tema «AI și Comunicare în Medicina Veterinară». Cererea a depășit cu mult așteptările: pentru cele 50 de locuri disponibile s-au înscris 69 de persoane, iar 32 de medici veterinari au participat efectiv. Seminarul a fost susținut de Iulia Crețu — jurnalist, expert în comunicare și directorul Revistelor Veterinarul din 2009 — și de dr. Iulian Vieru — medic veterinar primar din 1995, cu master în managementul organizațiilor și producătorul Podcastului «Vocea Profesiei».

Detalii: 17.Mar.2026

Subiecte în acest articol:

Detalii: Editoriale & Analize

Scriu editorialul acesta după postarea colegului nostru, Petru-Sorin Moga, care întreabă apăsat: «Dar mai are rost să existăm ca profesie?» și pune pe masă, fără cosmetizare, radiografia momentului: presiunea AI-ului și a „Doctor Google”, mirajul telemedicinei, pseudo-experții de serviciu, iar pentru concesionari—mai nou—suspensiva și un fel de sclavagism modern, muncă fără bani pentru întreținerea unui sistem încărcat de sinecuri. E o întrebare grea, născută din oboseală și dezamăgire, și tocmai de aceea merită un răspuns lucid, nu unul reflex.

Este așadar o perioadă, în care realitatea pare să aibă buton de „fast-forward”: războaie mai aproape sau mai departe, lanțuri economice nervoase, inflație care tocește răbdarea oamenilor, statul care strânge șurubul bugetar, tăierea finanțării pentru concesionari, cu efect imediat în teren. Mai puține resurse, mai multă presiune, mai mult risc.

În astfel de vremuri, tentația e dublă: fie alergăm «mai repede, mai tare», fie împietrim. Dar «mai repede» e adesea doar o metodă elegantă de a rata lucrurile importante. Iar împietrirea — ca în poveștile în care ni se spunea clar să nu ne uităm înapoi — e și mai periculoasă. Haosul ne împinge spre aceste două extreme, însă nu ne anulează resursele: experiența și forța profesiei pot, și trebuie, să treacă dincolo de moment.