Cum a început drumul tău în medicina veterinară și ce te-a făcut să alegi această profesie?

Alexandra: A început surprinzător de devreme, în clasa a V-a. Aveam o profesoară de biologie care reușea să facă anatomia să prindă viață. Țin minte perfect momentul în care ne-a spus că neuronii nu se divid și odată pierduți, nu se mai regenerează.  Pentru un copil, era o informație șocantă, dar și o provocare.

Am început să caut prin toate cărțile pe care le aveam la îndemână și am găsit un studiu care spunea că, deși neuronii nu se divid, celulele gliale pot prelua parțial funcția lor, atunci când îți antrenezi mintea.

Când i-am povestit profesoarei, în loc să treacă mai departe, a văzut în mine o sclipire. M-a susținut, m-a trimis la olimpiade și m-a învățat, fără să o spună direct, să cred în mine.

De acolo a început totul.

Apoi a venit sora mea, care lucra ca asistentă la Ilioara și firește, m-am agățat de ea, curioasă să învăț tot ce pot.

Care au fost cele mai mari provocări din primii ani de practică și cum le-ai depășit?

Alexandra: Cele mai mari provocări din primii ani de practică au fost legate de ritm și echilibru. Primii pași i-am făcut la Hemopet, unde făceam recoltări pe teren și aveam pacienți cazați peste noapte în clinică. Eram în clasa a XII-a și deja trăiam acel amestec de oboseală, entuziasm și curiozitate care te ține în priză.

Apoi, din primul an de facultate, lucrurile au devenit cu adevărat intense. Am început practica la Vet Medical Center, care era pe atunci o clinică Non-Stop. Acolo am avut norocul să o întâlnesc pe dr. Anca Cristea, o persoană care a văzut o sclipire în mine și a transformat-o în pasiune și ambiție.

A fost greu să echilibrez nopțile din clinică cu laboratoarele, cursurile din agronomie nu mai zic și turele de zi. Dar mereu recuperam, citeam, căutam răspunsuri. Anca ne-a învățat atunci ceva ce mi-a rămas pentru totdeauna: că un medic adevărat nu se oprește atunci când nu știe, ci caută în articole, în studii, în cele mai îndepărtate colțuri ale științei.

Nu pot spune că am depășit aceste provocări, ci mai degrabă că am rezistat prin convingerea că fiecare pas, oricât de greu, era parte din drumul spre un act medical de calitate. Acum, privind înapoi, sunt profund recunoscătoare pentru fiecare noapte nedormită. M-au format, m-au disciplinat și m-au făcut să iubesc medicina veterinară cu tot ce are ea frumos, dificil și ancorat în realitate.

Drumul meu în medicina veterinară a început din curiozitate și s-a transformat rapid într-o pasiune reală pentru înțelegerea profundă a vieții. Cu timpul, am descoperit că la fel de mult ca să tratez, îmi place să explic — să ajut alți colegi să găsească sens și claritate în deciziile clinice.

De aceea m-am certificat ca trainer de către Ministerul Învățământului, pentru ca tot ceea ce predau să aibă o bază pedagogică solidă.
Iar pentru mine, învățarea nu se oprește niciodată. Am obținut și titlul de Recover Rescuer Certified, o formare care mi-a reamintit importanța fiecărui gest făcut în momentele critice ale unei intervenții.

Cum ai descoperit pasiunea pentru anestezie și ce te motivează în acest domeniu?

Alexandra: Ei bine, tot Vet Medical Center a avut alte planuri cu mine. Eu voiam să merg pe drumul neurologiei, eram fascinată de tot ce ține de creier și conexiunile lui, dar nu știam încă de unde să încep. Încercam să învăț singură, din studii și articole, fără o direcție clară.

La un moment dat, colegii din clinică au avut nevoie de cineva de încredere care să supravegheze anesteziile și, mai mult decât atât, să preia întreaga responsabilitate pentru acest segment. Mi-au dat două luni să învăț tot ce puteam despre riscuri, fiziologia organismului, substanțe, protocoale și monitorizare. Evident, nu eram singură, dar era suficient cât să formez o bază solidă pe care să construim.

Așa am descoperit, pas cu pas, o pasiune care m-a prins complet. Am realizat cât de fină este linia dintre control și încredere, cât de complex este să menții un organism în echilibru, folosind doza minimă necesară pentru a atinge efectul optim de anestezie și analgezie.

Anestezia m-a învățat răbdarea, precizia și respectul pentru viață. M-a făcut să înțeleg că, dincolo de aparate și protocoale, ești tu, singur, responsabil de fiecare bătaie de inimă și de fiecare respirație. E un domeniu care cere mult, dar oferă enorm: liniștea de a ști că pacientul tău e stabil, că durerea e controlată și că totul a mers așa cum trebuie.

Ce înseamnă pentru tine echilibrul dintre partea medicală și cea de management în activitatea ta de zi cu zi?

Alexandra: În prezent, activitatea mea principală este legată de Vet Akademos și de comunitatea care crește odată cu misiunea noastră. De fapt, tot ce fac, chiar și partea medicală, se desfășoară sub umbrela Vet Akademos. Aici intră și trainingurile personalizate pe anestezie, fie că e vorba de aparatură, monitorizare, protocoale sau evaluarea riscurilor, dar și anesteziile pe care le fac la cerere.

Echilibrul între partea medicală și cea de management îl mențin prin planificare. Dacă știu ce am de făcut și când, pot să mă organizez mai ușor. Sigur că, uneori, apare și haosul, dar atunci respir adânc, pun lucrurile în ordine și le iau pas cu pas.

Încerc să rezolv totul în timp real, cât pot de repede și clar. Mi se pare că asta contează mult, respectul pentru ceilalți și credibilitatea pe care o construiești în timp. Pentru mine, echilibrul nu înseamnă perfecțiune, ci capacitatea de a te reașeza de fiecare dată când viața sau munca te scot din ritm.

Privind în urmă, care consideri că a fost cel mai important moment din cariera ta de până acum?

Alexandra: Privind în urmă, cred că cel mai important moment din cariera mea a fost experiența din Vet Medical Center. Acolo s-a decis, de fapt, direcția mea profesională și educațională. A fost locul în care am învățat ce înseamnă responsabilitatea reală, presiunea deciziilor rapide și mai ales, încrederea în tine și în echipă.

De acolo s-a născut pasiunea pentru anestezie și pas cu pas, am descoperit că nu e vorba doar despre proceduri și protocoale, ci despre oameni. Despre colegii care vor să învețe, despre medicii care au nevoie de sprijin ca să prindă curaj și să își practice meseria cu siguranță.

Așa am înțeles că drumul meu nu se oprește la a face anestezii, ci la a ajuta alți oameni să le facă bine, corect și cu încredere.

Cum a luat naștere proiectul Vet Akademos și ce îți dorești să schimbi prin această inițiativă în formarea tinerilor veterinari?

Alexandra: Vet Akademos a fost, probabil, cea mai lungă „sarcină” din istoria omenirii haha, a stat în pantec aproape doi ani. Țin minte perfect momentul în care stăteam în jurul mesei cu soțul meu și cu nașii noștri, Ana și Radu și vorbeam despre cât de greu devenise, la acel moment, să te dezvolți profesional și cât de dificil era să găsești colegi dispuși să te ajute. Era o perioadă în care mulți se temeau să nu piardă clienți, pentru că se deschideau tot mai multe cabinete și devenise totul un one man show.

De acolo a pornit totul. Ne-am întrebat cum ar fi dacă am face o școală postuniversitară, în limba română, cu specialiști și rezidenți români, pentru că avem oameni excepționali și merită să fie cunoscuți și ascultați. Ne-am gândit mult cum am putea să o facem, pentru că nu e deloc simplu să construiești o instituție de la zero. Așa că am hotărât să o luăm pas cu pas.

Apoi a venit pandemia, care ne-a forțat să regândim totul. Cum faci oamenii să învețe fără să își închidă clinicile? Cum le oferi calitate, dar și flexibilitate? Răspunsul a fost simplu: nu îi facem să plece, venim noi la ei.

Așa a luat formă structura de astăzi: cursurile teoretice live online, workshopurile fizice full hands-on și, la final, workshopul online de cazuri clinice, unde fiecare participant își prezintă propriul caz, îl discută cu ceilalți și primește feedback.

Misiunea Vet Akademos este clară: să unească și să sprijine comunitatea medicală veterinară prin educație de calitate, în limba română, cu oameni care cred în colaborare, nu în competiție. Ne dorim să creștem împreună, cu încredere, sprijin și excelență.

Astăzi avem o comunitate vie, care comunică zilnic, care se ajută și se încurajează. Chiar și lectorii fac parte din ea, urmăresc discuțiile și intervin când este nevoie.

Vet Akademos nu a venit să schimbe ceva, ci să susțină și să reconstruiască încrederea în propria noastră profesie. Cred că lucrurile se schimbă natural atunci când cresc pe o bază solidă, pe sprijin, pe apartenență, pe dorința sinceră de a face mai bine.
Asta este, pentru mine, Vet Akademos: comunitate, susținere, încredere și excelență.

Ce tip de activități sau programe derulați în cadrul Vet Akademos și cum pot studenții sau medicii veterinari tineri să se implice?

Alexandra: În Vet Akademos, totul se desfășoară sub forma Ciclurilor de învățare, un concept unic în România și, chiar comparativ cu alte programe europene, destul de diferit ca structură.

Un ciclu de învățare înseamnă o combinație între teorie, practică și aplicare reală. Începem cu un număr variabil de cursuri teoretice online live, alese în funcție de departament și nivel (începător, mediu sau avansat). Urmează apoi 1–2–3 workshopuri practice, unde toată teoria se pune în aplicare, acolo nu se mai predă, se lucrează efectiv. 

La final, organizăm un workshop online de cazuri clinice, unde fiecare participant își documentează și prezintă propriul caz, colegii adaugă întrebări și sugestii, iar lectorul oferă concluziile și recomandările finale.

Între sesiuni, participanții primesc teme scurte, care se adaugă la dosarul lor de învățare. Nu sunt exerciții greoaie, ci provocări menite să stimuleze research-ul personal, fără a le răpi timpul liber sau familia.

Pentru membrii comunității urmează să organizăm periodic webinarii și workshopuri interne, atunci când apar subiecte de interes comun, un mod prin care ne menținem conectați și învățăm constant unii de la alții.

Toate aceste cicluri de învățare sunt acreditate de CMVRO. Din păcate, sistemul actual nu permite încă acreditarea unui ciclu ca întreg, așa că fiecare componentă (webinar sau workshop) este creditată separat.

În ceea ce privește studenții, ne dorim foarte mult să-i încurajăm. Pentru ei oferim 1–3 locuri gratuite la fiecare ciclu de învățare și chiar mai multe pentru partea teoretică online. Vrem să le oferim șansa să exploreze cât mai multe domenii, să-și descopere vocația și să își construiască, pas cu pas, încrederea profesională.

Pentru noi, acesta este scopul real: să formăm o generație care nu doar știe, ci și înțelege, practică și are curajul să crească.

Cum vezi evoluția educației veterinare în România și care sunt nevoile reale pe care Vet Akademos își propune să le acopere?

Alexandra: Educația veterinară din România se află într-un moment de transformare profundă. În ultimii ani s-a simțit tot mai puternic nevoia de a trece de la simple cursuri teoretice la formări reale, aplicabile, care dezvoltă în primul rând încrederea medicului în fața cazului.

Tot mai mulți colegi veterinari caută mai mult decât informație: caută claritate, ghiduri care pot fi aplicate imediat, protocoale sigure și un spațiu în care pot pune întrebări fără teamă. Practica zilnică este complexă, presiunea este uriașă, iar în spatele fiecărui pacient se află un medic care trebuie să decidă repede și corect, uneori singur, alteori în condiții dificile.

Vet Akademos a apărut exact din această nevoie: de a transforma frica de greșeală în încredere prin educație solidă, structurată și accesibilă. Ne propunem să aducem învățarea acolo unde este cel mai mult nevoie de ea, în clinică, în decizia de moment, în raționamentul medical.

Cursurile noastre nu sunt simple prelegeri, ci cicluri de învățare hibride: teorie online live (cu acces ulterior la înregistrări pentru recapitulare), workshopuri practice și discuții de cazuri clinice ghidate de lectori. Scopul nu este doar să transmiți informația, ci să o transformi în competență reală.

Pe lângă formarea profesională, construim și o comunitate de sprijin. După fiecare curs, participanții rămân conectați între ei și cu lectorii, discută cazuri, cer sfaturi, își oferă suport. Asta este, poate, cea mai frumoasă parte a Vet Akademos: sentimentul că nu ești singur, că faci parte dintr-un spațiu sigur de creștere.

Pe termen lung, ne dorim ca Vet Akademos să devină mai mult decât o platformă educațională — să fie o rețea care redefinește standardul practicii veterinare în România, aliniind educația locală la modelele europene moderne, dar păstrând căldura, empatia și solidaritatea care ne caracterizează ca profesie.

Pentru că educația, atunci când este făcută cu suflet și rigoare, nu oferă doar cunoștințe. Oferă curaj, claritate și încrederea că poți schimba lumea, un pacient pe rând.

În afara profesiei, ce te inspiră și ce îți dă energie? Cum reușești să menții echilibrul între viața personală și cea profesională?

Alexandra: Cel mai tare mă încarcă mersul pe motocicletă. O iubesc, o iubesc ca pe o amantă, haha. De fiecare dată când mă urc pe ea, parcă pășesc într-o lume paralelă, unde realitatea se amestecă cu fantezia și unde, pentru câteva ore, simți că poți călători pe dragoni. Asta trăiesc de fiecare dată când îmi pun casca și pornesc la drum.

În rest, mă inspiră orice experiență care lasă o amintire frumoasă. Poate fi o conversație, o călătorie, un moment de liniște sau un haos de nedescris.

Cât despre echilibru… ei bine, nu o să țin un discurs despre cum îl mențin perfect. Nu-l mențin. E haos total, fix ca în filmulețele de pe TikTok cu mame obosite și soți care intră în casă seara. Așa e și la noi, doar că, din haosul ăla, reușim cumva să ne reconectăm.

Eu lucrez, de obicei, de la 9 seara până la 3-4 dimineața, sau peste zi, printre alte zeci de lucruri. Prioritizez ce e important în perioada respectivă și încerc să duc la capăt ce contează cu adevărat.

Cred că echilibrul nu arată la fel pentru toți. Uneori, el înseamnă exact haosul ăla, atâta timp cât îl trăiești cu sens și cu bucuria de a face ceea ce iubești.

Cum te susține familia în tot ceea ce faci? Ce rol are partenerul tău, Ionuț, în această călătorie profesională și personală?

Alexandra: Familia are un rol uriaș în tot ce fac. Bunicii încearcă, pe cât posibil, să se acomodeze cu rolul lor, dar e o adevărată aventură când copiii au 4 și 2 ani și sunt plini de energie. Ei sunt stimulați să fie independenți, iar bunicii, care vin cu instinctul de a-i proteja și ocroti, descoperă repede că nu e deloc ușor să ții pasul cu generația asta mică.

Tocmai de aceea, Ionuț e mereu cel care face un pas în față și preia o parte din tot ce înseamnă organizare și echilibru. Ne planificăm împreună programul și împărțim clar responsabilitățile, astfel încât unul să fie cu copiii, iar celălalt să poată modera un workshop sau să se ocupe de un eveniment.

În timpul săptămânii, copiii sunt „la muncă” până spre ora 17, așa că partea logistică a devenit, în timp, mai ușor de gestionat. Am învățat să ne organizăm din mers, din experiență, dar mai ales din nevoia de a rămâne prezenți și conectați.

Noi suntem exact acel „sat” din zicala care spune că pentru a crește un copil ai nevoie de o întreagă comunitate. În cazul nostru, satul e format din noi, bunicii, și uneori chiar colegii din Vet Akademos. Toți punem câte o cărămidă, fiecare în felul lui.

Ce urmează pentru tine în următorii ani? Ai proiecte noi în dezvoltare sau direcții noi pe care vrei să le explorezi?

Alexandra: Da, avem mai multe proiecte în dezvoltare, dar încă nu e momentul să intru în detalii. Îmi place să vorbesc despre lucruri abia după ce prind contur, pentru că, așa cum se spune, „ce e în mână nu-i minciună”. Pot doar să spun că avem multe planuri frumoase, iar fiecare pas pe care îl facem e gândit cu grijă, ca parte dintr-o viziune pe termen lung.

Cel mai recent proiect lansat este Tabăra Vet Akademos, o inițiativă care ne dorim să devină un adevărat team building al medicinei veterinare din România. Prima ediție va avea loc în 2026, în Africa, Kenya, cu sprijinul profesorului Andrei D. Mihalca și al Anei-Maria Boncea, care vor fi și lectori. 

Va fi o experiență spectaculoasă: medicină veterinară de teren, parazitologie, dermatologie, safari, triburi și multe alte surprize. Ne dorim să transformăm această tabără într-un eveniment anual, organizat în locuri unice, unde colegii noștri să poată învăța, călători și mai ales, construi legături autentice între ei.

În paralel, lucrăm și la un nou segment educațional dezvoltarea personală. E o direcție pe care încă o structurăm, dar în care cred cu toată convingerea. Cred că un medic bun nu înseamnă doar cunoștințe tehnice, ci și echilibru, claritate și puterea de a se reconecta cu sine.

Pe scurt, urmează o perioadă plină. Vet Akademos crește, dar creștem și noi odată cu el. Și asta, cred eu, e cea mai frumoasă parte.

Ce pot să spun este să fiți cu ochii pe noi, hihi… promitem că urmează surprize frumoase. Vet Akademos abia începe să arate tot ce are de oferit, iar fiecare proiect nou e gândit cu suflet, pentru voi, colegii care cred că educația poate fi și bucurie, și evoluție.

Cum vezi viitorul medicinei veterinare în România și ce rol crezi că va avea generația tânără în această evoluție?

Alexandra: Viitorul medicinei veterinare din România cred că va fi unul mai conștient, mai empatic și mai orientat spre colaborare. Meseria noastră s-a schimbat mult, pacienții sunt mai bine îngrijiți, proprietarii mai informați, iar medicii au acces la resurse și tehnologii care acum zece ani păreau imposibile.

Cred însă că adevărata schimbare va veni din interiorul profesiei, prin generația tânără. Ei sunt curioși, pasionați, vor să înțeleagă de ce și cum funcționează lucrurile, nu doar să le aplice mecanic. Au curajul să pună întrebări, să caute mai mult și să recunoască atunci când nu știu. Asta este maturitate, nu slăbiciune.

Rolul lor este esențial: vor fi medicii care vor aduce medicina veterinară românească la un standard european real. Ei nu se tem să învețe, să ceară ajutor, să investească în formare și mai ales, să lucreze împreună.

La Vet Akademos vedem deja această energie. În fiecare curs, în fiecare workshop, simțim dorința lor sinceră de a face mai bine, nu pentru validare, ci pentru pacienți. Dacă generațiile tinere vor fi sprijinite, nu descurajate, medicina veterinară din România are un viitor extraordinar! Un viitor în care competența merge mână în mână cu empatia.

Pentru mine, asta înseamnă evoluție: nu doar mai multă știință, ci și mai multă umanitate.

Ce sfat le-ai oferi studenților la medicină veterinară care își doresc o carieră în anestezie sau în managementul educațional?

Alexandra: Le-aș spune studenților care visează la o carieră în anestezie sau în educație veterinară să nu se grăbească să “știe totul” de la început. În anestezie, ca și în viață, înveți mai întâi să asculți, să observi, să ai răbdare. E o disciplină care cere echilibru, control și mai ales, respect față de viață. În spatele fiecărui protocol există un pacient, un moment fragil și o responsabilitate uriașă. Întotdeauna să înțeleagă ce se întâmplă cu pacientul, ca să înțeleagă ce au de corectat și cum.

Iar celor care simt atracția către educație, le-aș spune că nu e nevoie să aștepte ani ca să inspire pe cineva. În Vet Akademos avem participanți care au devenit moderatorii noștri, oameni care, de la un curs, au descoperit plăcerea de a învăța alături de alții și bucuria de a împărtăși. Poate cel mai frumos lucru este că această pasiune s-a văzut și în ochii celor care i-au ascultat.

Educația nu înseamnă doar a preda, ci a crea un spațiu în care ceilalți pot crește. Iar anestezia, la fel ca formarea umană, cere aceeași grijă: finețe și prezență, poate și o doză de curaj, curaj să aștepți puțin să evaluezi situația înainte să acționezi.

Dacă îți dorești o carieră în oricare dintre aceste direcții, caută mereu sensul din spatele tehnicii. Învață cu mintea, dar și cu inima. Pentru că, în final, tocmai asta te va face să rămâi acolo, nu rutina, ci bucuria de a face bine și de a-i ajuta pe alții să învețe să facă la fel.

Care sunt cele mai importante lucruri pe care un medic veterinar la început de drum ar trebui să le știe despre profesie, dar și despre sine?

Alexandra: Cred că un medic veterinar la început de drum ar trebui să știe, înainte de toate, că această profesie nu este doar despre animale, ci și despre oameni, despre emoții, echilibru. Medicina veterinară cere competență, dar și empatie. Te va pune în situații în care trebuie să fii calm când totul în jur e haos, și să găsești puterea de a lua decizii atunci când nu există răspunsuri perfecte. Un antrenament bun ar fi sa ai grija de un copil mic câteva săptămâni, haha.

Despre profesie, cred că cel mai important lucru este să nu încerci să le știi pe toate din prima. E o meserie care se învață cu răbdare și curiozitate. Fiecare caz te învață ceva nou, fiecare greșeală te formează, iar fiecare succes te obligă să rămâi modest. În timp, realizezi că învățarea nu se termină niciodată și că adevărata competență vine abia atunci când înțelegi cât de mult mai ai de descoperit.

Despre sine, e esențial să nu te pierzi. Să-ți amintești că ești om înainte de a fi medic. Că poți greși, că ai dreptul să obosești, dar și că poți cere ajutor. Să nu confunzi perfecțiunea cu progresul, sunt lucruri diferite.

Medicina veterinară e o profesie grea, dar profund frumoasă. Dacă o practici cu sinceritate, cu dorință de a învăța și cu respect pentru viață, îți va dărui mai mult decât îți poate lua vreodată.

Dacă ai putea transmite un singur mesaj comunității veterinare, care ar fi acela?

Alexandra: Dacă aș putea transmite un singur mesaj comunității veterinare, ar fi acesta: nu ești singur.

În meseria asta, fiecare dintre noi trece prin momente în care se simte copleșit, nesigur sau epuizat. Și e în regulă. Nu trebuie să știi mereu totul, nu trebuie să te prefaci că ești puternic tot timpul. Ceea ce contează este să nu te oprești din a întreba, din a căuta și din a crede că se poate mai bine.

Vet Akademos a fost construit exact pentru asta, pentru a fi un loc în care oricine poate pune o întrebare, fără teama de a fi judecat. Un loc unde fiecare coleg aflat într-un impas găsește nu doar răspunsuri, ci oameni dispuși să asculte și să sprijine. Nu trebuie să fii membru ca să fii binevenit.

Cred cu tărie că evoluția nu e un drum individual, ci o călătorie pe care o facem împreună. Iar noi învățăm, la rândul nostru, din fiecare conversație, din fiecare caz, din fiecare om care are curajul să ceară ajutor.

Asta este, de fapt, Vet Akademos, o comunitate care crește prin deschidere, empatie și dorința sinceră de a face mai bine. Pentru pacienți, pentru colegi, pentru profesie.

De 16 ani, Veterinarul.ro prezintă faptele și dezbaterile din profesie, cu scopul de a informa și sprijini comunitatea veterinară. Publicăm articole care reflectă atât perspectivele medicilor, cât și impactul asupra societății. Mulțumim pentru contribuția și implicarea adusă, editorilor și abonaților medici veterinari români, fără de care nu am fi putut exista. Le datorăm recunoștința noastră pentru perseverența de a rămâne fideli principiului care ne ghidează din prima zi: Veterinarul.ro există pentru și împreună cu comunitatea veterinară din România.