O nouă declarație de consens privind diagnosticul și tratamentul enteropatiei inflamatorii cronice (CIE) la câini a fost publicată pe 21 ianuarie 2026 în Journal of Veterinary Internal Medicine, marcând prima actualizare majoră după ghidul ACVIM din 2010.

Documentul integrează peste 16 ani de cercetări și propune o abordare etapizată, cu accent pe trialuri dietetice bine structurate și pe evitarea utilizării empirice a antibioticelor.

CIE – un diagnostic de excludere

Enteropatia inflamatorie cronică rămâne un diagnostic de excludere, bazat pe:

• istoricul pacientului și semnele clinice;
• examenul fizic complet;
• teste de laborator secvențiale;
• imagistică;
• evaluarea răspunsului la tratament.

Noua declarație subliniază că eficiența trialurilor terapeutice are și valoare diagnostică, întrucât subclasificarea CIE se face în funcție de răspunsul la terapie.

Dieta – prima opțiune, înaintea testelor invazive

Autorii evidențiază faptul că între 38% și 89% dintre câinii cu CIE răspund la dietă, iar mulți pot menține remisiunea clinică pe termen lung (minimum trei luni) doar prin intervenție nutrițională.

Astfel, la pacienții clinic stabili (fără hipo- sau anorexie severă), trialurile dietetice sunt recomandate ca primă opțiune înaintea investigațiilor invazive.

Noua abordare recunoaște explicit CIE responsivă la dietă ca fenotip distinct în cadrul spectrului bolii, spre deosebire de consensul din 2010, care punea mai puțin accent pe această formă și nu oferea ghiduri clare de management.

Antibioticele, rezervate cazurilor refractare

Un mesaj central al documentului este descurajarea utilizării empirice a antibioticelor.

Conform autorilor:

• recăderile sunt frecvente după oprirea antibioterapiei;
• antibioticele pot induce disbioză intestinală persistentă;
• principiile de antimicrobial stewardship impun rezervarea acestora pentru cazurile care nu răspund la alte terapii.

Cultura fecală este recomandată doar în situații specifice, cum ar fi câinii hrăniți cu diete pe bază de carne crudă, unde există risc crescut de agenți patogeni zoonotici, precum Campylobacter spp.

Evaluare clinică standardizată

Ghidul recomandă:

• evaluarea statusului nutrițional (scor corporal și muscular);
• identificarea semnelor de hipoalbuminemie, mai ales în enteropatia cu pierdere de proteine;
• utilizarea scorurilor de activitate a bolii – CIBDAI și CCECAI – pentru clasificarea severității.

Autorii menționează și potențialul viitor al analizelor microbiomului fecal, precum și al soluțiilor digitale și al modelelor de inteligență artificială în managementul CIE.

Obiectiv: personalizarea tratamentului și îmbunătățirea calității vieții

Potrivit autorului principal, dr. Romy Heilmann, profesor de medicină internă a animalelor de companie la Universitatea din Leipzig, noul consens oferă medicilor veterinari un cadru bazat pe dovezi pentru a adapta terapia în funcție de severitatea bolii, cronicitate și particularitățile pacientului.

Actualizarea reflectă o schimbare de paradigmă: de la abordarea orientată predominant către inflamație și antibioterapie, către una centrată pe nutriție, stratificare clinică și utilizare judicioasă a antimicrobienelor.

Pentru clinicieni, ACVIM pune la dispoziție materiale suplimentare, inclusiv fișe de scor clinic și formulare detaliate pentru istoricul dietetic, menite să standardizeze evaluarea și monitorizarea pacienților cu CIE.

Sursa: avma.org