Câinii din rasa Pug diagnosticați cu enteropatie cu pierdere de proteine (protein-losing enteropathy, EPP) prezintă o mortalitate ridicată în primele luni după diagnostic, însă anumite tratamente pot îmbunătăți supraviețuirea pe termen scurt, potrivit unui nou studiu publicat în Journal of Small Animal Practice.

Cercetări anterioare au arătat că acei câini Pug cu EPP au o mortalitate proporțională mai mare comparativ cu alte rase tratate în centre de referință. Totuși, nu era cunoscut dacă această situație este valabilă și pentru câinii din această rasă gestionați exclusiv în practica primară.

Un nou studiu realizat de cercetători de la Royal Veterinary College oferă o perspectivă detaliată asupra managementului clinic și a evoluției a 51 de câini Pug diagnosticați cu EPP în cabinete de primă opinie din Regatul Unit, utilizând date din programul VetCompass.

Rezultatele arată că 43% dintre câinii Pug au murit, decesul fiind presupus asociat EPP, iar peste jumătate dintre aceste decese au survenit în primele trei luni de la diagnostic. Majoritatea câinilor care au murit au fost eutanasiați (64%), iar restul au avut un deces neasistat. În cele mai multe cazuri, cauza subiacentă a EPP nu a fost identificată.

Semnele clinice frecvente la momentul diagnosticului au inclus diaree, vărsături, inapetență, letargie, scădere în greutate și creșterea consumului de apă. La momentul decesului au fost raportate și mucoase palide, convulsii și anemie – constatări care nu fuseseră descrise anterior în literatura de specialitate.

Tratamentul prescris pentru EPP a fost variabil și a inclus dietoterapie, prednisolon, clopidogrel, clorambucil, ciclosporină și/sau suplimentare cu cobalamină. Câinii Pug tratați cu prednisolon sau clopidogrel au avut o probabilitate semnificativ mai mare de a fi în viață la trei luni după diagnostic, sugerând că aceste terapii pot îmbunătăți evoluția pe termen scurt. Totuși, efectul favorabil nu s-a menținut la unul sau doi ani după diagnostic, fiind necesare cercetări suplimentare privind terapiile pe termen lung.

Câinii Pug  diagnosticați cu EPP în practica primară au avut rezultate similare cu cele raportate în centrele de referință, ceea ce sugerează un prognostic general rezervat, indiferent de nivelul de îngrijire. Cu toate acestea, este posibil ca diferențele de severitate a cazurilor – unele mai grave fiind direcționate către centre specializate – să influențeze aceste rezultate. Prin urmare, studiile viitoare ar trebui să includă și impactul severității bolii asupra evoluției.

Dr. Aarti Kathrani, autorul principal al studiului, a declarat că rezultatele contribuie la creșterea gradului de conștientizare privind evoluția și cauzele decesului la câinii Pug cu EPP și pot stimula cercetări suplimentare asupra mecanismelor, fiziopatologiei și consecințelor acestei boli, în vederea identificării unor ținte terapeutice eficiente care să îmbunătățească prognosticul acestei afecțiuni cu evoluție adesea severă.

Sursa: bsava.com